Conștientizarea este produsul creierului. Aceasta creează experiența, care este un proces psihic. Deci, conștiența este capacitatea de a experimenta, și este caracteristică tuturor formelor de viață. Însă, neavând capacitatea de a recunoaște identitatea reală a sentimentul interior al ființării căutăm, în consecință, ceva pe care să-l putem identifica cu “noi”. Așa ajungem să ne asumăm o identitatea atribuită de alții și ne inventăm un “ego”. Deci, “ego-ul” este o iluzie, o aparență generată de creier.

Fiind supus transferuriilor continue, subiective și obiective, “ego-ul” nostru este mereu schimbător. Astfel, ajungem să ne înveșmântăm în proiecții mentale ale “ego-lui nostru”, crezând că acesta reprezintă Sinele nostru. În fapt, căutăm instinctiv o stare de spirit bună, o conștiență satisfăcută, acesta fiind scopul minții noastre, ce reverberează nevoia de pace a Sinelui din noi. Căci Sinele se află în adancul inimii oricărei fiinţe, iar conștientizarea existenței lui marchează apariția conștiiței de Sine – sunt !

Dar, viața modernă este axată pe acordarea unei atenții  prioritare unor chestiuni lumești, care se schimbă continuu. Suntem atât de implicați în competiția cu ceilalți încât ne-am pierdut adevărata noastră natură. Viețile noastre se învârt în jurul a tot ceea ce înseamnă bogăție materială. Am ajuns să considerăm că a fi o persoană “de succes” este adevărata semnificație și aspirație a vieții.

Această preocupare - nevoia de a fi “cineva” - este o reacție la teama atavică de a fi nefericiți. Spre exemplu, când gândim că ne lipsește ceva pentru a fi fericiți ne creeăm automat un sentiment de nemulțumire. De aceea, căutăm continuu, în mod reflex, o identitate care să ne confere confort. Așa începe să ne joace feste mintea noastră, iar combinația cu simțurile noastre introduce informația iluzorie.

Dacă ne vom imagina mereu în conformitate cu ideile din jur despre “success”, atunci confortul sentimentului nostru de identitate va depinde întotdeauna de ceea ce se perece în jur. Vom fi mereu preocupați de a ne conforma ”trendului”. Deci, vom aloca timp și energie încercând să ne protejăm de amenințările la adresa  imaginii noastre despre noi. Astfel, mentalul nostru va fi mereu stresat și suprasolicitat,  își va pierde eficacitatea și vom cădea pradă despresiei.

Însă, prin cunoaşterea directă experimentală, nemijlocită, a Sinelui, omul dobandeşte sentimentul nemuririi şi este eliberat de toate legăturile cu nivelul tranzitoriu, cu lumea fenomenală, în care astăzi este prizonier. Astfel, este eliberat de orice iluzie şi ecranare, și obţine pacea veşnică, redevenind una cu Sinele.