Universul, ca și orice lucru creat, are o menire. Dacă vom contempla Creația, vom vedea că tot ceea ce este creat se manifestă, fie în sine, fie printr-o manifestare fizică în lumea exterioară. Această manifestare este îndreptată într-o anumită direcție, pe care o putem numi călătorie, transformare sau evoluție. Toate manifestările se supun Legii Interdependenței, cea care înlănțuie forțele naturii împreună.

Manifestarea naturală se produce numai conform menirii. Soarele răsare pentru a da viață și pentru a stimula activitatea naturii, iar Luna pentru a crea armonie în natură și pentru a liniștii tumultul lumii. Plantele se mișcă mereu după soare, iar rădăcinile lor se întind în direcția apei. 

Toate acestea pot fi comparate cu ființa umană, în care trupul crește și se modifică continuu, iar intelectul evoluează. În mod firesc, mâinile și picioarele nu cresc independent de corpul nostru, ci cresc la unison. Creația se mișcă în sincronicitate, iar interdependența cu forțele naturii determină această manifestare. Însuflețirea, Mentalul și Trupul sunt toate interconectate cu natura Universului.

Omul, fiind și el o parte a Universului, trebuie să trăiască conform naturii și legilor Universului pentru a-și putea împlinii menirea. Ignorarea acestor realități substanțiale, ori negarea caracteristicilor naturii umane sunt căi greșite, ce generează și cultivă diferite forme de suferință. Așadar, omul își poate afla Sinele pacificat  numai conformându-se, în același timp, firescului din el și din afara lui.