Calitatea vieţii ca şi controlul asupra corpului sunt strâns legate de respiraţie. Se poate spune, fără a greşi prea mult, că : "respir, deci trăiesc !". A respira este una dintre condiţiile necesare vieţii, deci respirația este un  fenomen vital. Toate ființele au nevoie de oxigenul fără de care viața ar fi imposibilă.

Respirația are o însemnătate covârșitoare pentru durata vieții. Cu cât un om respiră mai repede și mai puțin adânc, cu atât are o viață mai scurtă. Cu cât inspirațiile și expirațiile sunt mai lente și mai adânci, mai calme, cu atât traiește omul mai mult.

Ritmurile  vieții influențează direct ritmul respirator, determinând  modificări ce oscilează, în acord cu viața, starea psihică, profilul activității, mediu , capacitatea de adaptare.  Amplitudinea mișcărilor respiratorii, cât și frecvența se adaptează la nevoile de oxigen ale organismului.

Majoritatea oamenilor respiră de 12 până la 16 ori pe minut, ritm considerat "normal", dar adevărul este că oamenii respiră prea repede şi adesea incomplet. De exemplu, majoritatea femeilor respiră scurt şi repede, doar cu capătul superior al plămânilor dilatând pieptul - respiraţie cunoscută sub numele de respiraţie superficială. Bărbații, în majoritatea lor, respiră ceva mai lent şi mai profund, însă doar prin dilatarea abdomenului - respiraţie cunoscută sub numele de respiraţie abdominală. Ambele tipuri de respiraţii nu folosesc la maxim capacităţile oferite de plămâni şi au drept consecinţă o alterare a calităţii vieţii printr-o uzură mai mare a organelor interne.

Pentru a respira corect este necesar să respirăm profund şi lent. O respiraţie profundă este acea respiraţie care se face atât prin dilatarea pieptului cât şi prin dilatarea coastelor şi a abdomenului. Cu cât respiraţia este mai profundă cu atât ea este mai lentă.

Dacă ţinem cont că aerul este principala sursa de energie vitală pe care organismul o acumulează, o cantitate mai mare de aer inhalată va însemna în mod automat o cantitate mai mare de oxigen care va iriga ţesuturile şi organele, inclusiv creierul, dar şi o cantitate mai mare de energie ce va fi absorbită de către organism.

Mărirea fluxului de aer în plămâni se realizează prin două căi: pe de o parte, prin mărirea capacităţii pulmonare şi, pe de altă parte, prin micşorarea volumului de aer rezidual, ce rămâne permanent în plămâni.

Exerciţiile de respiraţie urmăresc creşterea capacităţii pulmonare, contribuie la creşterea capacităţii de efort şi au un rol extrem de important în acumularea şi controlul energiei interne.