- Cele 2 vase (Guvernor și Concepție) și cele 24 = 2 x 12 meridiane principale simetrice sunt însoțite de o sumedenie de alte meridiane secundare și de legatură – tradiția tibetană pomenește de circa 70.000 de meridiane, de la cele principale la cele mai fine trasee energetice. Traseele de legatură au segmente cu parcursuri și derivații profunde, denumite Luo sau Lo în chineză, adică  torente subterane, canale de drenaj. Tradiția chineză le considera componente ale sistemului de meridiane extraordinare.

- Există încă 6 meridiane principale “ciudate” sau “extraordinare” la suprafață, cu trasee neașteptate, la care se adaugă Vasul Guvernor și Vasul Concepție. Ele realizează în principal conexiunile și drenajele de echilibrare și corelare între meridianele principale.

În total avem 6 + 2 = 8 meridiane principale extraordinare si 2 x 12 = 24 meridiane principale ordinare.

Meridianele energetice au de asemenea atributele yang și yin, iar QiPrana circulă prin ele cu un anume grad și putere de organizare, astfel că putem considera rețeaua QiPrana drept un flux de energie inteligentă, după care se ghidează până și creșterea țesuturilor funcționale. De aceea, în învaţătura taoista chineză, QiPrana este denumit “conducătorul sângelui”.

QiPrana parcurge meridianele energetice dinspre interiorul organismului înspre exterior, trecând prin bazinul meridianelor secundare de legatură, iar apoi circulă aproape de suprafața corpului. Astfel, perpetuul flux de energie întreține și descrie starea interioară a organismului, asupra căreia putem interveni în punctele de presopunctură sau de acupunctură, situate de-a lungul meridianelor, și astfel să inducem modificări în funcționarea internă a acestuia, pentru ameliorarea sănătății.

Meridianele Yang: prezintă un traseu descendent, de la cap înspre picioare. Ele sunt asociate pielii, mușchilor dar și organelor goale (stomacul, vezica biliară, intestinul subțire, intestinul gros și vezica urinară), denumite generic organe “Fu“, dar și la sistemul de termoreglare, denumit Trei focare sau Triplu încălzitor. Aceste organe aprovizionează corpul și elimina reziduurile. Organele Yang sunt implicate prin meridianele lor mai ales în fazele incipiente sau acute ale bolilor. Meridianele Yang pornesc de la degete sau din puncte de emergență pe trup, de sus în jos.

Meridianele Yin: prezinta un traseu ascendent, de jos in sus. Ele corespund organelor pline, anume plamanii, inima, splina, rinichii si ficatul, denumite generic organe “Zang“, respectiv functional sistemului circulator. Rolul organelor Yin este de a distribui, stoca si transforma sangele si Qi-ul in intregul corp. Organele Yin si meridianele lor sunt afectate mai cu seama in cazul afectiunilor si bolilor de lunga durata. Meridianele yin pornesc de jos, in sursa telurica asociata lor, de la degetele picioarelor sau din puncte de emergenta pe corp, urca si se termina pe trup, pe cap sau la degetele mainilor intinse in sus.

Meridiane profunde: prezintă segmente colaterale de legatură cu meridianele înlănțuite și cu cele invecinate, cu trasee aflate profund în corp, denumite “Lo” sau “Luo”, cu puncte de branșare aferente. Atât pe suprafața corpului, cât mai ales pe trasee în profunzime sunt amplasate meridianele extraordinare sau curioase, denumite “Mai” = curent. Rolul lor este tocmai să medieze și regularizeze înlănțuirea în circuit a meridianelor principale - asemănător cu sistemele hidraulice, ca și ajutaje de compensare a presiunii, vase de “preaplin” sau supape de evacuare de urgentă.

De reținut: Atât meridianele, cât și organele de tip Yang și Yin sunt pereche și se completează unele pe celelalte. Ele constituie liniile de câmp și mediile de propagare ale câmpurilor purtătoare de energie QiPrana. În plus, acestea verifică urmatoarele corelări:

- structura lor reflectă legea celor cinci elemente,

- funcționarea lor corespunde parcursurilor ciclului descendent și ascendent,

- patologia lor se supune parcursului cauzal și a celui regresional.

 Medicina chineză atribuie fiecarui organ o anumită funcție energetică QiPrana în relația lui cu sângele, cu fluidele, cu țesuturile, cu organele de simț, cu emoțiile și sentimentele, cu energiile climatice.  Sistemul organelor energetice este alcatuit din:


Astfel:

 Cuvântul chakra înseamnă „roată" în sanscrită. Cu toate că termenul aparține tradiției hinduse, întâlnim noțiuni asemănătoare și în alte culturi. În tradiția ebraică și studiul kabalei apare arborele sefirotic, în anumite părţi ale Americii de Sud, chakrele sunt cunoscute drept "ojos de luz" sau "ochii Luminii", incașii le numesc "pu-kios" sau "fântânile de Lumină", în timp ce medicina tradițională chineză și japoneză studiază centrele energetice și meridianele prin care circulă fluxul energetic.

Chakrele sunt centrii energetici rotitori, părţi foarte importante ale corpului Bio-energetic, ce asigura "alimentarea cu lumina" (energie vitală QiPrana) a ființei noastre. Chakrele sunt situate pe linia mediană a corpului. Aşa cum corpul are organe vitale şi organe minore, la fel şi corpul energetic are chakre majore, minore şi minichakre.

Qi Gong-ul medical vede Cele Trei Dantiane ca centre vitale pentru cultivarea energiei. Acestea sunt domenii importante pentru diagnostic şi auto-vindecare, precum şi pentru proiecția terapeutică de QiPrana la pacienţi. Cele trei Dantiane au relaţii specifice cu Cele Trei Comori : ale Jing-ului, QiPrana şi Shen-ului.

Funcţiile de bază ale Celor Trei Dantiane sunt de a aduna, stoca şi transforma energia și forța vitală. Rezervoarele de energie ale Celor Trei Dantiane sunt conectate în plan extern prin Vasele de Guvernare şi de Conceptie si în plan intern prin Vasele de Penetrare și Polul Taiji.

Centrul fiecărui Dantian este penetrat şi ataşat de Polul Taiji, care se întinde de la punctul Baihui, situat în creștetul capului, până la punctul Huiyin, de la perineu. Localizarea anatomică a fiecărui Dantian corespunde unui centru fiziologic de căldură, lumină și vibraţii magnetice şi electrice. Intensitatea şi încărcătura aceastei vibraţii depinde de intenţia mentală, postura şi respiraţia personală.

QiPrana se mută în Dantian-ele corpului prin intermediul Polul Taiji al organismului. Energia este apoi absorbită în organele importante ale corpului și tesuturile inconjuratoare, precum curge prin Dantiane şi în canalele interne şi externe ale corpului şi în cele colaterale. Energia este, de asemenea, absorbită din mediul extern prin canale, tesuturi și organe, curgând în Cele Trei DantianE şi, în cele din urmă, în Polul Taiji.

Fiecare Dantian acţionează ca un rezervor, colectând energie şi redistribuind-o în toate organele interne. Acestă energie radiază prin suprafaţa corpului în câmpul Wei Qi. Aceeaşi energie este, de asemenea, proiectată în tot corpul fizic, curgând prin canalele energetice, sistemului nervos şi glandele endocrine, şi apoi saturând sângele pentru a hrăni tot corpul.

O analogie populară consideră Dantian-ele ca baterii, Polul Taiji al corpului ca o bară magnetică conectând bateriile împreună,  meridianele ca fire, şi câmpurile Wei Qi precum câmpurile electromagnetice  manifestându-se din energia conţinută în cadrul structurii.

Conştientizarea mentală şi emoţională a unei zone specifice de țesut poate fi sporită prin creşterea fluxului de energie către acel loc. Când energia umple țesuturile, o reacţie celulară face ca ţesuturile fie să rețină sau să elimine emoţiile, în funcţie de exccesul sau deficitul de QiPrana.

În cazul în care, prin intenţia de concentrare, QiPrana este crescut în Dantianul de Jos, rezultatul este un sentiment sporit de putere şi stabilitate.

 În cazul în care, prin intenţia de concentrare, QiPrana este crescut în Dantianul Mijlociu, rezultatul este un sentiment sporit de conştientizare emoţională.

În cazul în care, prin intenţia de concentrare, QiPrana este crescut în Dantianul de Sus, are o conştientizare sporită spirituală şi un sentimentul de conexiune la divinitate.

Starea de sănătate a individului şi puterea câmpurilor sale energetice depind de cantitatea de energie prezente în Cele Trei Dantiane.

 Instinctul poate fi definit ca fiind predispoziția inerentă a unui organism viu spre un anumit tip de comportament. 

Astfel, instinctele reprezintă un complex de reflexe înnăscute, necondiționate, care contribuie în mod prioritar la dezvoltarea organismului, răspunzând necesităților sale vitale: respirația, alimentația și reproducerea(sexualitatea). 

În copilărie, când nu avem “experiență de viață“, alegerile pe care le facem sunt decise pe baza instinctelor noastre. Spre exemplu, unele activități elementare automate sau reflexe precum: suptul, respirația, mersul.

În sens psihanalitic este sinonim termenului de pulsiune, care se referă la tendințele inconștientului.

Toate aceste instincte fac parte, “se subordonează”, unui instinct mult mai mare, mai puternic, și anume instinctul de autoconservare, specific fiecarei specii și fiecărui individ.

Termenul se mai utilizează și pentru a desemna tendințe ereditare generale, precum nevoia de socializare.

 Conform teoriei bioritmurilor, viața unui om este guvernată și influențată de cicluri periodice. Psihicul, sănătatea, sistemele imunitar din interiorul depind în mare măsură de ritmurile cosmice ale Soarelui și Lunii, de schimbarea câmpului magnetic al Pământului și de alte cauze exterioare. Fie pozitive, sau câteodată negative, e bine să le cunoaștem, pentru ca să evităm perioadele critice cu care ne confruntăm pe diverse planuri ale vieții.

Viața trebuie să funcționeze în ritmul naturii pentru a putea avea parte de toate beneficile ei. Odată ce organismul funcționează într-un ritm diferit din varii motive: nopți nedormite, munca până la epuizare fizică, sedentarismul, lipsa de preocupare, duc la rezultate cum ar fi: o sănătate precară, depresii, conflicte interioare sau exterioare.

Trăiește în ritmul naturii !

Ritmul biologic al ființelor vii este în permanent contact cu Pământul, Soarele și Luna. Forțele lor magnetice, electrice și de gravitație interacționează permanent și acționează asupra tutoror celulelor vii. De aceea, există zile "pozitive", când energiile ne ajută să realizăm cu succes tot ce ne-am propus, iar unii dintre noi avem parte de câteva ori în viață de zile cu energie pozitivă maximă, și atunci se întâmplă “minunile “. În răstimpul de 30 de zile, Soarele, Luna și Pământul se află într-o anumieită poziție unele față de altle, care provoacă mutații puternice în forțele de gravitație, în câmpul electromagnetic - schimbări de luminozitate, temperatură, vânt, umiditatea aerului.

Odată cu schimbările din natură se produc schimbări și în interiorul organismului nostru: se schimbă starea psihică și fizică, pentru unii într-un mod puternic afectiv, pentru alții mai puțin sesizabil. Însă, toate persoanele au tendința să resimtă o stare: ori  de slabiciune - moleșeală, somnolență, ori de agitație - nervozitate, agresivitate. În aceste perioade crește numărul de depresii, stresul ajunge la cote maxime,  cresc numărul accidentelor, relațiile  inter-personale au de suferit,  se produc fenomene ale naturii distructive. În zilele nefavorabile, tot ceea ce dorim să realizăm și să obținem are mari șanse să se eșueze lamentabil. Din acest motiv planurile ar trebui puțin modificate, fiind recomandat  ca în astfel de zile să nu întrprindem acțiuni de o maximă importanță asupra vieții noastre. În zilele negative trebuie să ne relaxam mai mult, sa ne menținem liniștea interioară și exterioară, să avem preocupări care ne creează confort și o stare psihică pozitivă.

1. Ifluențe la nivelul sistemului nervos -  la majoritatea persoanelor se manifestă prin : pierderea orientării în spațiu, senzația de amețeală și moleșeală, care pot să ajungă până la starea de leșin. Persoana devine predispusă la influențe negative psihologice și energetice.

2. Ifluențe la nivelul  sistemului cardio-vascular - se manifestă prin tonusul scăzut al vaselor sangvine în partea de jos a corpului, comparativ cu partea de sus. De aici pot proveni deregrarile de circulație, tensiunea și tahicardia.  În aceste zile capacitatea de muncă fizică și mentală este deficitară. Cele mai afectate persoane sunt cele sedentare.

3. Ifluențe la nivelul  sistemului  locomotor - este afectată musculatura antigravitațională (mușchii extensori ai gâtului, ai spatelui, ai picioarelor și coapselor). Scade tonusul vital, puterea - capacitatea de muncă și rezistența.

4. Ifluențe la nivelul nutriției - scade necesitatea de carbohidrați pentru metabolism, ceea ce duce la consumul exagerat de dulciuri și făinoase, care provoacă depozitarea de grăsimi și creșterea colesterolului în organism.

5.  Ifluențe la nivelul  imunității - scade imunitatea și, în consecință, crește riscul de îmbolnăvire, ori se agravează bolile existente.

6. Ifluențe la nivelul activității creierului - fluctuațiile gravitaționale schimbă activitatea emisferelor creierului, activitatea principală se derulează în emisfera dreaptă, care răspunde de emoții. Nivelul cortizolului (hormonul stresului) crește de 1-2 ori, de aceea, în zilele respective nu se recomandă activități care să ne  solicite mental, mai indicată ar fi o activitate creatoare (pentru emisfera dreaptă).

Şi psihicul are ceasul lui

Starea noastră psihică este supusă unui ritm ciclic, care poate fi calculat în funcţie de data nașterii, susţin specialiștii în teoria bioritmului. Astfel, starea noastră de bine trece prin mai multe etape, pentru a reveni la starea iniţială după 23 de zile.

La fel, latura noastră creativă, sensibilitatea și dispoziţia parcurg mai multe etape timp de 28 de zile. Drept urmare, putem prevedea în ce perioade ale lunii suntem mai creativi şi când suntem lipsiţi de inspiraţie.

Latura noastră intelectuală (funcţiile analitice, memoria) parcurge o curbă pe parcursul a 33 de zile. Există mai multe formule de calcul al bioritmului după data naşterii, iar în funcţie de rezultate, specialistul în bioritm poate identifica perioadele în care este posibil să trecem printr-o pasă proastă sau să avem reușite pe toate planurile.

Zile cu bioritm scazut

În fiecare lună, există 8-12 zile negative. Dacă nu le dăm atenție, organismul ajunge să suferă tot mai mult, se adună problemele legate de pierderea energiei biologice și apar simptomele abaterii de la ritmul natural :

1. Stare de oboseală, epuizare, moleseală;
2. Pierderea capacității de gândire logică și analiză a împrejurărilor vieții;
3. Pierderea abilității de planificare în timp și în spațiu;
4. Pierderea orientării în spațiu - persoana este foarte "împiedicată", apare tremuratul corpului;
5. Depresii puternice - pierderea capacității de a lupta pentru ce ne dorim de la viață.

Sfaturi utile în zilele negative

În zilele negative aveți mai multă grijă la alimentație, beți mai multa apă, încercați să faceți mai mult sport, relaxațivă, reduceți epuizarea fizică și psihică.

Urmăriți bioritmul, atât în zilele în care vă simțiți plini de energie și optimiști, cât și în zilele în care vă simțiți obosiți și pesimiști. Astfel, vă veți cunoaște mai bine și veți putea prevedea zilele cu randament maxim într-un anumit domeniu, precum și zilele critice, în care este recomandabil să fiți extrem de atenți.

 Ritmul circadian sau ritmul nictemeral este un ciclu de aproximativ 24 de ore al proceselor biochimice, fiziologice sau comportamentale aparținând entităților vii, inclusiv plante, animale, ciuperci sau cianobacterii.

“Ceasul biologic" al fiecărei persoane, un mecanism aflat în creier, corespunde în mare aproximație cu ciclul unei zile, iar de fapt, “circadian” înseamnă "aproximativ o zi".

Ceasul nostru intern controlează și iniţiază o serie de procese biologice, cum ar fi somnul, temperatura corpului, secreţia de hormoni și acţiunile digestive. Acesta stabilește când ne trezim, când ne e somn, când ne e foame și când avem un apetit sexual mai crescut. Ciclul de veghe și somn este strâns legat de temperatura corpului: cu cât temperatura este mai mare, cu atât suntem mai activi; de partea cealaltă, cu cât temperatura scade, starea de somnolență începe să apară.

Pe cât de precis este, pe atât de fragil poate fi sub influenţa factorilor externi. Astfel, orice activitate făcută în momentul nepotrivit, mai ales o activitate care se repetă, poate perturba echilibrul acestui bioritm.

Ritmurile corpului par a se baza pe două perioade de somn în fiecare zi: una lungă pe parcursul nopții și una scurtă, la amiază, când mulți oameni obișnuiesc să doarmă sau cel puțin să se odihnească, oprindu-se din alerta obișnuită a celorlaltor momente ale zilei.

La răsăritul soarelui, acest bioritm va dicta proceselor din organism să se intensifice. Mai exact, genele care guvernează acest ceas transmit instrucţiuni care dictează secreţia de proteine din organism. Genele interacţionează, astfel încât secreţia de proteine să fluctueze de la un moment al zilei la altul.

La lăsarea întunericului, ceasul intern este cel care ne „comandă” să simţim nevoia de a merge la culcare. De asemenea, Ritmul circadian ne influenţează apetitul sexual.

06:45 – cea mai clară creștere a presiunii sângelui;

07:30 – se oprește secreția de melatonină;

08:30 – circulația intestinelor;

09:00 – cea mai puternică secreție de tostesteron;

10:00 – cea mai mare voiciune;

14:30 – cea mai bună coordonare;

15:30 – cel mai bun timp de reacție;

17:00 – cea mai mare eficiență cardiovasculară și musculară;

18:30 – cea mai mare presiune a sângelui;

19:00 – cea mai ridicată temperatură a corpului ;

21:00 – începutul secreției de melatonină ;

22:30 – încetarea activității intestinelor;

02:00 – cel mai adânc somn ;

04:30 – cea mai scazută temperatură a corpului


Ritmuri Circadiene normale

Printre persoanele cu ritmuri circadiene normale se află persoanele ce preferă să se culce devreme și să se trezească la prima oră, denumite în folclor „privighetori” sau „ciocârlii” și persoanele ce preferă să adoarmă și să se trezească târziu, denumite „bufnițe” sau „păsări de noapte”. Indiferent de situație, aceste persoane:

• se pot trezi la timp pentru ce au de făcut dimineața sau se pot culca la timp pentru a se putea trezi a doua zi după un somn complet.

• se pot culca sau trezi la aceeași oră zilnic, dacă își propun asta.

• vor putea, dacă urmează o nouă rutină ce necesită trezirea mai devreme decât de obicei, să adoarmă mai devreme cu câteva ore în câteva zile.

De exemplu, o astfel de persoană obișnuită să adoarmă la ora 1 noaptea și să se trezeacă la 9 dimineața este obligată să se trezească la ora 6 pentru a fi gata de muncă, va urma o rutină nouă, adormind la ora 22 și trezindu-se la ora 6. După 5 zile, se va simți odihnită și capabilă să urmeze noul program. Această adaptare se numește „înaintarea fazei de somn”. Oamenii sănătoși pot înainta faza de somn cu aproximativ o oră la fiecare 24.

Ce ne perturbă ritmul interior ?

Lipsa somnului, lucratul în schimburi, precum și unele boli care afectează zona din creier unde este localizat ceasul intern sunt responsabile de perturbarea ritmului circadian. S-a dovedit că și o dietă bogată în grăsimi poate duce la tulburări de ritm circadian și, drept urmare, la tulburări de somn.

Ritmul circadian este direct influenţat de lumina din mediul exterior, în funcţie de care ne stimulează sau inhibă toate acţiunile. Cercetătorii au aflat că atunci când oamenii sunt îndepărtați de orice sursă a timpului exact(ceasuri, lumina solară etc.), "ceasul" lor intern pare să funcționeze pentru o zi de aproximativ lungă de aproximativ 25 de ore. Dacă ceasul biologic se desincronizează cu cel al societății, încep să apară probleme legate de somn.

Activitatea ființei umane trebuie să se desfășoare în armonie cu ritmul circadian și fiziologia organismului.

Înţelegerea modului în care ceasul nostru intern funcţionează este importantă pentru aflarea tratamentelor ce au drept scop ajustarea proceselor generate de schimbarea de fus orar, de munca în schimburi sau de depresie sezonieră.